Despre sindicatele noastre, cele de toate zilele

Cum era de aşteptat, sindicatele ameninţă din nou cu greve generale, mitinguri de protest şi fac planuri comune de revendicări.

„Cartel Alfa”, acest supra-mega-sindicat a anunţat, prin vocea liderului său, Bogdan Hossu, un calendar al protestelor ce vor urma până în luna mai. Nemulţumirile sindicatelor? „Actele normative ale Guvernului din ultima perioadă cu privire la disponibilizări şi reducerea veniturilor salariale ale bugetarilor”.

În urmă cu mai bine de jumătate de an, un binecunoscut om de afaceri, declara pentru Business Standard că dacă solidaritatea se va concretiza în România doar prin greve, atunci vom ieşi din criză undeva prin 2014.

La începutul lunii decembrie a anului trecut, statisticile arătau că peste 386.000 de români îşi pierduseră locul de muncă. Cele mai multe disponibilizări au fost operate în sectorul privat, iar printre domeniile care sacrificaseră cele mai multe locuri de muncă se aflau industria, construcţiile şi comerţul. Şi asta se întâmpla în contextul în care instituţii din diverse domenii bugetare au făcut angajări masive. Sănătatea şi administraţia au angajat anul trecut 15.000 de persoane. Doar în educaţie s-au făcut disponibilizări în 2009.

Tot în 2009 au dispărut peste 200.000 de firme mici, cu până la trei angajaţi. Dacă îi adăugăm şi pe aceştia la cei peste 386.000, vom avea imaginea completă a ceea ce s-a întâmplat, anul trecut, pe piaţa muncii din România.

În timp ce mediul privat şi-a adaptat mecanismele la situaţia de criză, statul a ocolit măsurile dureroase. Încă de la începutul anului trecut, angajaţii din sectorul privat au fost supuşi la multiple presiuni – disponibilizări, tăieri drastice de salarii, concedii fără plată obligatorii. Neaplicarea unor măsuri similare în sectorul de stat a avut ca efect explozia deficitului bugetar la aproape 6%, la sfârşitul lunii noiembrie 2009. Probabil că la finele anului trecut, deficitul bugetar va depăşi 7%.

Bugetarii s-au isterizat anul trecut la propunerea de a-şi lua câteva zile de concediu fără plată. Bugetarii se isterizează când vine vorba despre disponibilizări.

Din cei aproximativ 4,3 milioane de angajaţi, 1,5-1,6 milioane sunt bugetari. Sigur, toată lumea va spune că ei sunt cei care plătesc contribuţii la diverse bugete. Da, aşa este. Dar ce angajator plăteşte pentru ei aceste contribuţii? Statul, bineînţeles! Până la urmă, cei care duc în spate şi perfuzează bugetele de asigurări sociale, de sănătate şi de şomaj sunt angajaţii şi angajatorii din mediul privat.

Dar, de ce să ne mirăm doar de ceea ce se întâmplă în România? În Grecia, mii de funcţionari au intrat în grevă, pentru a protesta faţă de măsurile de austeritate salarială prevăzute de Guvernul socialist, pentru a scoate ţara din criza financiară. În timp ce grecii fac grevă, miniştrii de Finanţe din zona euro caută o soluţie la problemele acestui stat. Agenţia AFP scria, citând o sursă apropiată situaţiei, că un plan de sprijin financiar pentru Grecia devine tot mai probabil.

În ultimii 6-7 ani, Grecia s-a împrumutat pentru a ţine în viaţă un imens aparat de stat. Pentru plata salariilor bugetarilor şi pensiilor de stat, Grecia are astăzi o datorie publică de 130% din PIB. România a aplicat în ultimii doi ani reţeta statului elen. S-a împrumutat de-a valma, şi de pe piaţa internă, şi de pe cea externă, pentru a plăti pensii şi salarii. Grecia are însă o şansă, care se numeşte turism. Cu o singură condiţie – să reducă masiv din costurile cu aparatul de stat.

Care este şansa României?

Tags: Grecia, greva, sindicate