Despre scaderea CAS si majorarea pensiilor

Cu greu poate fi comentata in termeni civilizati decizia de acum patru zile a parlamentarilor din comisiile de munca, de a vota reducerea cu 9,5 procente a CAS pentru pensii si in acelasi timp de a majora cu 13% punctul de pensie pentru 2010, pana la fantomaticul 45% din salariul mediu brut. Masura ar costa bugetul, in total, aproximativ 4 miliarde de euro, pe care alesii i-au scos „din burta”, in conditiile in care oricum Romania prevede ca in 2010 va functiona cu un deficit la maxim istoric. La TV si in presa traditionala, faptul a fost „analizat” in stilul traditional: partidul X a zis, parlamentarii partidului Y vor, politicienii Z au comentat ca, sindicatele ameninta cu. Sa vedem insa ce spun cifrele…:

… despre punctul de pensie:

Pe primele 11 luni din 2009, bugetul public de pensii a inregistrat un deficit de 1,53 de miliarde de euro. La nivelul intregului an, vorbim probabil de 1,6-1,7 miliarde de euro. Deficitul reprezinta 21% din veniturile bugetului de pensii. Cu alte cuvinte, pensiile sunt cu 21% mai mari decat poate duce in realitate bugetul, din contributiile colectate. In 2009, din toti banii cheltuiti de bugetul general consolidat (total) al tarii, 26% au mers pe plata pensiilor din sistemul public. Pentru 2010, proiectul de buget de pensii prevede un deficit de 1,7-1,8 miliarde de euro.
Pensia medie din sistemul public a crescut, in 2009, cu 7,5% fata de inceputul anului – 5% vine de la majorarea punctului de pensie si restul de la pensia minima sociala, care a urcat pana la 350 de lei toate pensiile sub acest nivel. In conditiile in care bugetul de pensii a functionat cu un deficit maxim istoric in 2009, aceasta majorare a fost facuta practic pe datorie, gratie fluxului vremelnic de capital de la FMI si UE. In 2008, pensia medie crescuse cu 30,4%, sustinuta de argumente strict electorale.
La sfarsitul anului 2009, pensia medie este cu 191% mai mare decat in urma cu exact 5 ani, adica o rata medie de crestere de 24% pe an. In exact aceeasi perioada de 5 ani, salariul mediu brut pe economie a crescut cu 100%, adica o rata de 15% pe an. Asadar, pensiile au crescut in ultimii ani mult peste potentialul economiei si al bugetului.
In 2009, punctul de pensie a reprezentatt, in medie, 38% din salariul mediu brut. Pentru 2010, procentul se va pastra tot la 38% in conditiile inghetarii punctului de pensie. Chiar si cu aceasta inghetare la 38%, bugetul de pensii va functiona cu cel mai mare deficit din istorie, de 1,8 miliarde de euro (22% din venituri). Pentru a ajunge la imposibilul 45%, deficitul ar trebui sa fie 2,9 miliarde de euro. Fata de realitatea existenta, majorarea pensiilor pana la acest nivel costa fix 1,1 miliarde de euro.

… de ce nu sunt bani la bugetul public de pensii

In 1990, in sistem erau 3,3 salariati care contribuiau pentru plata pensiei unui singur pensionar, iar acum, dupa 20 de ani, raportul este de doar 0,9 la 1, adica de aproape 4 ori mai defavorabil. In 1990, ponderea pensionarilor anticipati si fara stagiu complet de cotizare era de 55%, acum este de 60%. In prezent, 1 din 5 pensionari primeste pensie de invaliditate („caz de boala”). Varsta medie reala de pensionare este de 55-56 de ani, fata de varsta legala de 59 de ani pentru femei si 64 pentru barbati. Concluzia: bugetul public de pensii este supraimpovarat de presiunile demografice, dar si de abuzurile sistemice. In prezent, numarul pensionarilor din sistemul public este de 4,75 milioane, fata de mai putin de 2,5 milioane in urma cu 20 de ani.
Cifrele de mai sus se refera doar la sistemul public de pensii, cel contributiv. Ele nu iau in calcul inca un milion de pensionari din sisteme paralele, necontributive. Primul este sistemul de pensii pentru agricultori, necontributiv. Acesta plateste, de la bugetul de stat, pensii totale de 690 de milioane de euro pe an pentru aproape 790.000 de beneficiari, care au o pensie medie de 307 lei, nivel ce va fi de asemenea inghetat in 2010. Urmatoarele sisteme paralele si necontributive sunt deja celebrele pensii speciale, estimate la peste 200.000, in domeniul Internelor, Apararii, Magistraturii si atatea altele. Costul lor total poate fi estimat in mod realist la aproximativ 1,5 miliarde miliarde de euro pe an.

Tragand linie, Romania anului 2010 arata astfel: la venituri totale ale bugetului de 40 de miliarde de euro, vom plati pensii totale de 12 miliarde de euro, adica 31%. Din fiecare 100 de lei colectati din venituri, Romania cheltuie 31 de lei numai pe pensii si in jur de 30 de lei pe salariile bugetarilor. Dar asta este deja alta poveste.

… despre reducerea CAS

Decizia de reducere cu 9,5 procente a CAS pentru pensii, de la 31,3% la 21,8% (angajat + angajator), costa 2,6-2,8 miliarde de euro. Daca ar fi aplicata impreuna cu majorarea la 45% a punctului de pensie, in 2010 sistemul public de pensii ar arata cam asa: venituri = 5,6 miliarde de euro, cheltuieli = 11,1 miliarde de euro, deficit = 5,5 miliarde de euro.
Intrand pe teritoriu speculativ, o ipotetica scadere a CAS in acest moment, la acest nivel, va aduce o scadere fix proportionala a veniturilor. In aceasta perioada, in care angajatorii taie bonuri de masa, prime, beneficii si salarii, disponibilizeaza personal, trec forta de munca pe PFA sau chiar inchid definitiv business-ul, ideea ca macar o firma se va „conforma voluntar” sa dea un leu in plus la buget de dragul Guvernului pare utopica. Cat despre atragerea de investitori straini, dornici de relocat business in Romania dupa acest ipotetic dumping social-fiscal, sa fim seriosi: ce investitor responsabil mai da doi bani pe credibilitatea (Parlamentului) Romaniei? Prima masura a actualului Guvernului instalat la sfarsitul anului 2008, masura votata fara probleme de Parlament, a fost majorarea CAS cu 3,3 procente, invocand „reversarea” unei masuri „nesustenabile” a Executivului precedent. Dupa 14 luni de criza, reducerea cu 9,5 procente a CAS pare sustenabila in capul parlamentarilor imbatati de atatea campanii electorale succesive. Chiar de ar fi adoptata acum, si aceasta masura poate fi „reversata” in orice moment. La initiativa oricarui parlamentar (pentru ca de atat e nevoie, de un singur parlamentar, care sa initieze un proiect in orice domeniu), plenul poate vota cu ochii inchisi orice masura.

La final, cateva concluzii:

1.Punctul de pensie nu va fi 45% din salariul mediu brut. Nici in 2010, nici 2011, niciodata. Directia este una singura, in jos. Sistemul public de pensii pur si simplu nu poate mai mult decat acum. Este adevarat, nici situatia de acum nu e posibila decat cu perfuzii de bani de la FMI si UE. Exista doua scenarii in care aceasta masura ar fi posibila: BNR sa dea drumul tiparnitei de bani (adica inflatie galopanta, in stilul anilor ’90) sau Romania sa dea faliment (incetare de plati). In ambele situatii, majorarea pensiilor este inutila pentru oricare dintre noi, pensionar sau nu.
2. Desi Romania este in top 3 european al statelor cu cea mai mare povara fiscala pe munca, adica are un nivel ridicat al contributiilor sociale, ea se regaseste in nefericita situatie de a nu putea reduce CAS, din cauza bugetului irational. Si asta pentru ca are nevoie de 110% din venituri doar pentru cheltuieli curente.
3. Sunt momente cand este mai bine ca o tara sa nu aiba Parlament. Saptamana aceasta, Romania tocmai a traversat un astfel de moment. Indiferent de votul final al plenului si daca cele doua masuri aberante se vor gasi sau nu in bugetul adoptat, ramane precedentul si se fixeaza ideea ca parlamentarii nostri – incompetenti, irationali, iresponsabili si analfabeti economic – pot vota oricand, orice, oricum.